Am fost învățați încă din copilărie să îi ajutăm pe alții. În același timp, există ideea că oamenii trebuie să se descurce. Valabilitatea înțelepciunii populare este confirmată și de psihologii profesioniști: în domeniul lor nu este recomandat oferirea de sfaturi.
Și nici în viața reală să dai cuiva sfaturi nu este recomandat.
Uneori, cea mai bună soluție este să renunți la problemă, analizând situația din afară. Prin urmare, mulți oameni caută sfaturi de la prieteni și familie. Cu toate acestea, interlocutorul, conștient sau nu, poate ascunde unele detalii ale situației. Fără a cunoaște toate detaliile, puteți sugera soluția greșită.
Fiecare persoană este unică. Nu există soluții perfecte care să se potrivească tuturor. Lumea noastră ar deveni plină de haos, unde toate persoanele se plimbă fără direcție, trăiesc conform programului și sunt doar rotițe ale sistemului. Viața este frumoasă în diversitatea ei și ceea ce vă convine vouă poate fi inacceptabil pentru o altă persoană.
Cu toții vrem uneori să vorbim din inimă cu prietenii. Dar devenind un „rezolvator profesionist al problemelor altor oameni”, riscați să fiți un pantofar fără pantofi. Dacă observați că ați petrecut mai mult timp în viața unei alte persoane, întrebați-vă ce sa întâmplat cu a dumneavoastră.
Dacă vei da un sfat greșit îți vei întoarce prietenii împotriva ta. Și dacă tot rupeți relația, vor da vina pentru suferința lor pe tine. Rar, rezolvarea problemei este ușoară și nedureroasă și, de obicei, în astfel de cazuri nu căutați ajutor din partea celor din afară.
Dacă un prieten se află într-o situație dificilă, merită să-l susținem moral, dar să nu oferim o soluție. În caz contrar, riscăm să cădem în disgrații.
Indiferent ce problemă se întâmplă în viață, fiecare persoană își cunoaște deja soluția. La această abordare aderă majoritatea ariilor psihologice. Iar dorința de a transfera responsabilitatea pe umerii altcuiva este doar un semn de imaturitate . Prin urmare, rezolvând problemele unei alte persoane, este puțin probabil să-l ajutați.
